rețea

română

Etimologie

Din latină * retella.

Pronunție

• AFI: /reˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului rețea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rețea	rețele
Articulat	rețeaua	rețelele
Genitiv-Dativ	rețelei	rețelelor
Vocativ	rețea	rețelelor

1. împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; (p.ext.) țesătură rară imitând acest fel de împletitură.
2. (înv.) dantelă.
3. obiect făcut din rețea.
4. întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători.
5. sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri.
6. (fiz.) ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme.
7. ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc.
8. (zool.) unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor; ciur.

Cuvinte compuse

• rețea de distribuție
• rețea de telecomunicații
• rețea de radiodifuziune
• rețea de difracție
• rețea hidrografică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• erate
• arete

Referințe

• DEX '98 via DEX online