Cruci și capelă în cimitirul Eternitatea

română

Etimologie

Din italiană cimiterio, și înainte din neogreacă ϰοιμητήριον (koimitírion).

Pronunție

  • AFI: /ʧi.miˈtir/


Substantiv


Declinarea substantivului
cimitir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimitir cimitire
Articulat cimitirul cimitirele
Genitiv-Dativ cimitirului cimitirelor
Vocativ ' '
  1. loc special unde se îngroapă morții.
    Cimitirul eroilor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe