cinel

română

Etimologie

Probabil derivat expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imperativ de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imperativ nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea -l „ghicește”, imperativ al unui verb ieșit din uz *cini, din slavă (veche) *činiti „a aranja”; confer Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine -l, de la cine, pronume, ipoteze inadmisibile).

Pronunție

AFI: /ʧiˈnel/

Interjecție

(adesea repetat) formulă cu care încep unele ghicitori.

Traduceri

Etimologie

Din italiană cinelli.

Substantiv

Declinarea substantivului cinel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cinel	cinele
Articulat	cinelul	cinelele
Genitiv-Dativ	cinelului	cinelelor
Vocativ	cinelule	cinelelor

(muz.) cimbal.

Traduceri

Anagrame

cleni
cline

Referințe

DEX '98 via DEX online