Variante de scriere Vezi și : Aranja

română

Etimologie

Din franceză arranger.

Pronunție

  • AFI: /a.ran'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) aranja
Infinitiv a (se) aranja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aranjez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) aranjeze
Participiu aranjat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune ceva în ordine, în rânduială.
    A aranja lucrurile.
    A aranja cum trebuie elementele unui ansamblu.
  2. (v.refl. și tranz.) a(-și) potrivi ținuta exterioară.
  3. a face ca cevafuncționeze în bune condiții.
  4. a conveni cu cinevafacă într-un anumit fel.
  5. (v.tranz.) (fam.) a face cuiva un rău.
    Lasă că te aranjez eu!
  6. (v.refl.) a-și face un rost în viață.
  7. (v.tranz.) a prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Inevitabil în legătură cu arabă نارنج (nāranj), care provine din persană نارنگ (nārang) < limba sanscrită नारङ्ग (nāraṅga, „portocal”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /aˈɾaɲ.d͡ʒa/
  • (central, oriental) AFI: /əˈɾaɲ.ʒə/


Substantiv

aranja f., aranges pl.

  1. (bot.) grepfrut, grep

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe