aranja
![]() |
Etimologie
Din franceză arranger.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) aranja | |
Infinitiv | a (se) aranja |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) aranjez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) aranjeze |
Participiu | aranjat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune ceva în ordine, în rânduială.
- A aranja lucrurile.
- A aranja cum trebuie elementele unui ansamblu.
- (v.refl. și tranz.) a(-și) potrivi ținuta exterioară.
- a face ca ceva să funcționeze în bune condiții.
- a conveni cu cineva să facă într-un anumit fel.
- (v.tranz.) (fam.) a face cuiva un rău.
- Lasă că te aranjez eu!
- (v.refl.) a-și face un rost în viață.
- (v.tranz.) a prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a ordona, a pune în ordine
|
|