aranja
 Vezi și : Aranja
|
română
Etimologie
Din franceză arranger.
Pronunție
- AFI: /a.ran'ʒa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) aranja | |
| Infinitiv | a (se) aranja |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) aranjez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) aranjeze |
| Participiu | aranjat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune ceva în ordine, în rânduială.
- A aranja lucrurile.
- A aranja cum trebuie elementele unui ansamblu.
- (v.refl. și tranz.) a(-și) potrivi ținuta exterioară.
- a face ca ceva să funcționeze în bune condiții.
- a conveni cu cineva să facă într-un anumit fel.
- (v.tranz.) (fam.) a face cuiva un rău.
- Lasă că te aranjez eu!
- (v.refl.) a-și face un rost în viață.
- (v.tranz.) a prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
Sinonime
- 1: așeza, clasa, clasifica, dispune, distribui, grupa, împărți, întocmi, ordona, organiza, orândui, potrivi, pune, repartiza, rândui, sistematiza, (pop.) chiti, (înv.) drege, tocmi
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a ordona, a pune în ordine
|
|
Referințe
catalană
(català)
Etimologie
Inevitabil în legătură cu arabă نارنج (nāranj), care provine din persană نارنگ (nārang) < limba sanscrită नारङ्ग (nāraṅga, „portocal”).
Pronunție
Substantiv
aranja f., aranges pl.