Etimologie

Din cirip.

Pronunție

  • AFI: /ʧi.ri'pi/


Verb


Conjugarea verbului
ciripi
Infinitiv a ciripi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciripesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciripească
Participiu ciripit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre unele păsărele; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre femei) a vorbi cu voce subțire și melodioasă.
  3. (v.tranz.) (arg.) a vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe