destăinuire

română

Etimologie

Din a destăinui.

Pronunție

• AFI: /des.təj.nuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului destăinuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destăinuire	destăinuiri
Articulat	destăinuirea	destăinuirile
Genitiv-Dativ	destăinuirii	destăinuirilor
Vocativ	destăinuire	destăinuirilor

1. acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• desenaturii
• arenduiești

Referințe

• DEX '98 via DEX online