destăinuire

română

Etimologie

Din a destăinui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
destăinuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destăinuire destăinuiri
Articulat destăinuirea destăinuirile
Genitiv-Dativ destăinuirii destăinuirilor
Vocativ destăinuire destăinuirilor
  1. acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire.


Traduceri

Anagrame

Referințe