ciuboțică

română

Variante

• cioboțică

Etimologie

Din ciubotă + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /ʧju.bo'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciuboțică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciuboțică	ciuboțele
Articulat	ciuboțica	ciuboțelele
Genitiv-Dativ	ciuboțelei	ciuboțelelor
Vocativ	ciuboțică	ciuboțelelor

1. (reg.) cizmuliță sau gheată de damă.

Cuvinte compuse

• ciuboțica-cucului
• ciuboțica-ursului

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online