ciubotă

română

Variante

• ciobotă
• cioboată

Etimologie

Din ucraineană чоботy (čoboty).

Pronunție

• AFI: /ʧju'bo.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciubotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubotă	ciubote
Articulat	ciubota	ciubotele
Genitiv-Dativ	ciubotei	ciubotelor
Vocativ	ciubotă	ciubotelor

1. (reg.) cizmă; gheată.
2. (fig.) om prost.
3. taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia.

Cuvinte derivate

• ciubotar
• ciubotărie
• ciuboțică

Expresii

• Prost ca o ciubotă = foarte prost

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online