ciucurel

română

Etimologie

Din ciucure + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʧu.kuˈrel/

Substantiv

Declinarea substantivului ciucurel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciucurel	ciucurei
Articulat	ciucurelul	ciucureii
Genitiv-Dativ	ciucurelului	ciucureilor
Vocativ	ciucurelule	ciucureilor

1. ciucuraș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cercului
• ciurecul

Referințe

• DEX '98 via DEX online