ciuguli

română

Etimologie necunoscută. Probabil derivat din cioc.

Conjugarea verbului ciuguli
Infinitiv	a ciuguli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ciugulesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ciugulească
Participiu	ciugulit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (despre păsări) a ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul.
(v.tranz.) (fam.; despre oameni) a mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo.