ciuli

română

Etimologie

Din sârbocroată čuljiti.

Pronunție

• AFI: /ʧju'li/

Verb

Conjugarea verbului ciuli
Infinitiv	a ciuli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ciulesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ciulească
Participiu	ciulit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (despre animale) a ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul).
2. (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• culii

Referințe

• DEX '98 via DEX online