clănțănire

română

Etimologie

Din a clănțăni.

Pronunție

• AFI: /klən.ʦə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului clănțănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clănțănire	clănțăniri
Articulat	clănțănirea	clănțănirile
Genitiv-Dativ	clănțănirii	clănțănirilor
Vocativ	clănțănire	clănțănirilor

1. acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online