clănțănire
română
Etimologie
Din a clănțăni.
Pronunție
- AFI: /klən.ʦə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului clănțănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clănțănire | clănțăniri |
| Articulat | clănțănirea | clănțănirile |
| Genitiv-Dativ | clănțănirii | clănțănirilor |
| Vocativ | clănțănire | clănțănirilor |
- acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online