clacaj

română

Etimologie

Din franceză claquage.

Pronunție

• AFI: /kla'kaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului clacaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clacaj	clacaje
Articulat	clacajul	clacajele
Genitiv-Dativ	clacajului	clacajelor
Vocativ	clacajule	clacajelor

1. faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online