Etimologie

Din franceză claustrer.

Pronunție

  • AFI: /kla.usˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) claustra
Infinitiv a (se) claustra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) claustrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) claustreze
Participiu claustrat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (livr.) a (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe