răscula

română

Etimologie

Din prefixul ră(s)- + scula.

Pronunție

• AFI: /rəs.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului (se) răscula
Infinitiv	a (se) răscula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) răscol
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) răscoale
Participiu	răsculat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala.

   Masele s-au răsculat.

2. (fig.) a (se) indigna, a (se) revolta.

Sinonime

• 1: (se) răzvrăti, (se) revolta
• 2: (se) indigna, (se) revolta

Cuvinte derivate

• răscoală
• răsculare
• răsculat
• răsculător

Traduceri

a se revolta

croată: buniti (hrvatski), pobuniti (hrvatski) engleză: revolt (English), rebel (English), uprise (English) finlandeză: kapinoida (suomi) franceză: se révolter (français) germană: revoltieren (Deutsch) greacă: επαναστατώ (Ελληνικά) (epanastató)

italiană: rivoltarsi (italiano), ribellarsi (italiano) portugheză: revoltar-se (português) scoțiană: èirich (Scots) spaniolă: rebelarse (español), sublevarse (español) suedeză: revoltera (svenska) turcă: isyan etmek (Türkçe), ayaklanmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online