română

Etimologie

Din neogreacă κλιρονομισο (klironomíso) (viitorul lui κλιρονομω (klironomó)).

Pronunție

  • AFI: /kli.ro.no.mi'si/


Verb


Conjugarea verbului
clironomisi
Infinitiv a clironomisi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clironomisesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clironomisească
Participiu clironomisit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a moșteni (un bun, un drept).


Traduceri

Referințe