clochette

franceză

(français)

Etimologie

Din cloche + sufixul -ette.

Pronunție

• AFI: /klɔ.ʃɛt/

Substantiv

clochette f., clochettes pl.

1. clopoțel, clopot mic
2. (bot.) campanulă, clopoțel

Cuvinte compuse

• clochette des bois
• clochette des blés
• clochette des murs

Cuvinte apropiate

• cloche
• clocheter

Etimologie

Derivat regresiv din clocheter.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru clocheter.

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire