clock
(English)
Etimologie
Atestat deja în 1350–1400; din englez medie clok, clokke, care provine din neerlandeza medie klocke (astăzi klok) < franceza veche de sus cloque (confer franceză cloche). Provine din limba galică clocca.
Pronunție
- AFI: /klɒk/
Substantiv
clock, pl. clocks
- ceas; (spec.) ceasornic
- They hung the clock on the wall.
- (în Anglia) contor de parcurs
- This car has over 300,000 miles on the clock.
Sinonime
- 1: timepiece
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- a broken clock is right twice a day
- clean someone's clock
- face that would stop a clock
- on the clock
- run down the clock
- work against the clock
- work around the clock
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to clock | |
Infinitiv | to clock |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
clocks |
Trecut simplu | clocked |
Participiu trecut | clocked |
Participiu prezent | clocking |
- a cronometra
- a măsura viteza
- (argou) a trage una (cuiva), a lovi
- When the boxer let down his guard, his opponent clocked him.
- (argou) a observa
- Clock the wheels on that car!
Sinonime
Locuțiuni
Etimologie
Origine necunoscută.
Substantiv
clock, pl. clocks