clorit

română

Etimologie

Din franceză chlorite.

Pronunție

• AFI: /klo'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului clorit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorit	cloriți
Articulat	cloritul	cloriții
Genitiv-Dativ	cloritului	cloriților
Vocativ	cloritule	cloriților

1. silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde.

Cuvinte derivate

• cloritos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corlit

Referințe

• DEX '98 via DEX online