clorură
Etimologie
Din franceză chlorure.
Pronunție
- AFI: /klo'ru.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului clorură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | clorură | cloruri |
Articulat | clorura | clorurile |
Genitiv-Dativ | clorurii | clorurilor |
Vocativ | clorură | clorurilor |
- sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică.
Cuvinte compuse
- clorură de sodiu
- clorură mercurică
- clorura mercuroasă
- clorură de var
- clorură de vinil
- clorură de polivinil
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online