coșmar

română

Etimologie

Din franceză cauchemar.

Pronunție

• AFI: /koʃ'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului coșmar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coșmar	coșmaruri
Articulat	coșmarul	coșmarurile
Genitiv-Dativ	coșmarului	coșmarurilor
Vocativ	coșmarule	coșmarurilor

1. vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire.
2. (fig.) grijă apăsătoare, obsedantă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crâșmo

Referințe

• DEX '98 via DEX online