urât
Etimologie
Din a urî.
Pronunție
- AFI: /uˈrɨt/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului urât | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | urât | urâți |
| Feminin | urâtă | urâte |
| Neutru | urât | urâte |
- care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: (p.ext.) pocit, hâd, hidos.
- care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit.
- (despre comportare, fapte) contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil.
- neplăcut; grav.
- (despre timp) posomorât, ploios, friguros.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adverb
- într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral.
Expresii
- A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului urât | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urât | urâte |
| Articulat | urâtul | urâtele |
| Genitiv-Dativ | urâtului | urâtelor |
| Vocativ | urâtule | urâtelor |
- stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție.
- dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.
Locuțiuni
- (loc.prep.) De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva).
Expresii
- A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi
- A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala
- A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online