coarbă

română

Etimologie

Din ucraineană корба (korba).

Pronunție

• AFI: /'ko̯ar.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului coarbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coarbă	coarbe
Articulat	coarba	coarbele
Genitiv-Dativ	coarbei	coarbelor
Vocativ	coarbă	coarbelor

1. unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baraco
• carabo
• baroca

Referințe

• DEX '98 via DEX online