carabă
Etimologie
Pare a fi vorba de un cuvânt balcanic, din fondul tracic.
Coincide cu sârbo-croată karabe („fluier”), carabatak („partea de sus a pulpei de pasăre”); însă nu se poate explica prin sârbo-croată (cum susțin DAR și Scriban), deoarece este împrumut în slavă și datorită răspândirii română a cuvântului și a derivării săi. În plus, este cuvânt care a proliferat și în greacă, fără ca rădăcina să aparțină acestei limbi, confer greacă ϰαραβίς (karavís „lăcustă”); ϰάραβος (káravos, „gândac”) și, mai târziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvânt străin în greacă.
Pronunție
- AFI: /ka'ra.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului carabă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carabă | carabe |
| Articulat | caraba | carabele |
| Genitiv-Dativ | carabei | carabelor |
| Vocativ | carabă | carabelor |
- (reg.) fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc.
- tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia.
- (arg.) palmă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online