coarticulație

română

Etimologie

Din franceză co-articulation.

Pronunție

• AFI: /ko.ar.ti.kuˈla.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului coarticulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coarticulație	coarticulații
Articulat	coarticulația	coarticulațiile
Genitiv-Dativ	coarticulației	coarticulațiilor
Vocativ	coarticulație	coarticulațiilor

1. (fon.) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online