cobeligerantă

română

Etimologie

Din cobeligerant.

Pronunție

• AFI: /ko.be.li.ʤe'ran.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cobeligerantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cobeligerantă	cobeligerante
Articulat	cobeligeranta	cobeligerantele
Genitiv-Dativ	cobeligerantei	cobeligerantelor
Vocativ	cobeligeranto	cobeligerantelor

1. țară, stat, armată etc. care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online