română

Etimologie

Din latină terra.

Pronunție

  • AFI: /'ʦa.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țară țări
Articulat țara țările
Genitiv-Dativ țării țărilor
Vocativ țaro țărilor
  1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
  2. locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
  3. (În opoziție cu oraș) mediu rural.
  4. (prin extensie) locuitorii unei țări.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri