membră

română

Etimologie

Din membru.

Pronunție

• AFI: /'mem.brə/

Substantiv

Declinarea substantivului membră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	membră	membre
Articulat	membra	membrele
Genitiv-Dativ	membrei	membrelor
Vocativ	membro	membrelor

1. persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online