coinstigator

română

Etimologie

Din co + instigator.

Pronunție

• AFI: /ko.in.sti.ga'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului coinstigator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coinstigator	coinstigatori
Articulat	coinstigatorul	coinstigatorii
Genitiv-Dativ	coinstigatorului	coinstigatorilor
Vocativ	coinstigatorule	coinstigatorilor

1. instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni.

Cuvinte derivate

• coinstigatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online