română

Etimologie

Din colț + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /kol.ʦu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
colțuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colțuleț colțulețe
Articulat colțulețul colțulețele
Genitiv-Dativ colțulețului colțulețelor
Vocativ colțulețule colțulețelor
  1. colțișor.


Traduceri

Anagrame

Referințe