colțișor

Colțișor (Cardamine bulbifera)

română

Etimologie

Din colț + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /kol.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului colțișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colțișor	colțișoare
Articulat	colțișorul	colțișoarele
Genitiv-Dativ	colțișorului	colțișoarelor
Vocativ	colțișorule	colțișoarelor

1. diminutiv al lui colț; colțuleț.

   Un colțișor liniștit.

Sinonime

• colțuleț

Cuvinte apropiate

• colț
• colțan
• colțar
• colțat
• colțorat
• colțoros
• colțos
• colțurat
• colțuros

Traduceri

colțuleț

Substantiv

Declinarea substantivului colțișor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colțișor	colțișori
Articulat	colțișorul	colțișorii
Genitiv-Dativ	colțișorului	colțișorilor
Vocativ	colțișorule	colțișorilor

1. (bot.) (Dentaria bulbifera sau Cardamine bulbifera) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase.

Vezi și

• breabăn

Traduceri

plantă; floare

engleză: bulbous cress (English), bittercress (English), spring cress (English)

Anagrame

• cloritos
• colorist

Referințe

• DEX '98 via DEX online