colț
 Vezi și : colt, Colt
|
Etimologie
Din slavă (veche) kolĭcĭ, de la klati, koljǫ („a înțepa”) (Cihac, II, 70; Conev 50; DAR); confer bulgară колek (kolec, „țăruș”), sârbo-croată kolac („țăruș”), ruteană kolecĭ („germen”), poloneză kolec („ghimpe”).
Pronunție
- AFI: /kolʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului colț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colț | colțuri |
| Articulat | colțul | colțurile |
| Genitiv-Dativ | colțului | colțurilor |
| Vocativ | colțule | colțurilor |
- punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri.
- fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri.
- porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui.
- (în publicistică) rubrică rezervată unei anumite specialități.
- margine, extremitate.
- porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților.
- loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Colț cu... = în unghiul format de străzile..
- A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură
- A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete
- În(sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului colț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colț | colți |
| Articulat | colțul | colții |
| Genitiv-Dativ | colțului | colților |
| Vocativ | colțule | colților |
- dinte al animalelor (p.ext. și al oamenilor), în special caninul.
- fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă.
- fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare.
- fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă.
- vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc.
- vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc.
- fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă.
- șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple.
Cuvinte compuse
Expresii
- A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă
- A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare
- A avea colți(sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online