coleg

română

Etimologie

Din franceză collègue.

Pronunție

• AFI: /ko'leg/

Substantiv

Declinarea substantivului coleg
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coleg	colegi
Articulat	colegul	colegii
Genitiv-Dativ	colegului	colegilor
Vocativ	colegule	colegilor

1. persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.

Cuvinte derivate

• colegă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online