colegă

română

Etimologie

Din coleg.

Pronunție

• AFI: /ko'le.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului colegă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colegă	colege
Articulat	colega	colegele
Genitiv-Dativ	colegei	colegelor
Vocativ	colego	colegelor

1. persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceaglo

Referințe

• DEX '98 via DEX online