Etimologie

Din franceză collerette.

Pronunție

  • AFI: /ko.le're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coleretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coleretă colerete
Articulat colereta coleretele
Genitiv-Dativ coleretei coleretelor
Vocativ coleretă coleretelor
  1. guleraș din țesătură fină sau din dantelă (încrețit sau plisat).


Traduceri

Anagrame

Referințe