dantelă

română

Etimologie

Din franceză dentelle.

Pronunție

• AFI: /dan'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului dantelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dantelă	dantele
Articulat	dantela	dantelele
Genitiv-Dativ	dantelei	dantelelor
Vocativ	dantelă	dantelelor

1. împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă.

Cuvinte derivate

• danteluță
• dantelărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dentala
• etalând

Referințe

• DEX '98 via DEX online