română

Etimologie

Din colibă + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /ko.li'baʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
colibaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colibaș colibași
Articulat colibașul colibașii
Genitiv-Dativ colibașului colibașilor
Vocativ colibașule colibașilor
  1. (înv.; la pl.) categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie.
  2. (rar) om care locuiește într-o colibă.


Traduceri

Referințe