colibă

română

Etimologie

Din slavă (veche) koliba.

Pronunție

• AFI: /ko'li.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului colibă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colibă	colibe
Articulat	coliba	colibele
Genitiv-Dativ	colibei	colibelor
Vocativ	colibă	colibelor

1. casă mică și sărăcăcioasă.
2. adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etc. și acoperit cu paie, ramuri etc.

Cuvinte derivate

• colibaș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cobila
• balico
• blocai
• colbăi
• oblica

Referințe

• DEX '98 via DEX online