colită
română
Etimologie
Din franceză colite.
Pronunție
- AFI: /ko'li.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colită | colite |
| Articulat | colita | colitele |
| Genitiv-Dativ | colitei | colitelor |
| Vocativ | colită | colitelor |
- inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online