colită

română

Etimologie

Din franceză colite.

Pronunție

• AFI: /ko'li.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului colită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colită	colite
Articulat	colita	colitele
Genitiv-Dativ	colitei	colitelor
Vocativ	colită	colitelor

1. inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• citola
• clăițo
• acolit
• călito
• colați

Referințe

• DEX '98 via DEX online