română

Etimologie

Din franceză acolyte < greacă ἀκόλουθος (akólouthos).

Pronunție

  • AFI: /a.ko'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
acolit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acolit acoliți
Articulat acolitul acoliții
Genitiv-Dativ acolitului acoliților
Vocativ acolitule acoliților
  1. persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate).
  2. părtaș, complice la o uneltire (criminală).
  3. (rel.) slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe