cronică
Etimologie
Din latină chronica, franceză chronique.
Pronunție
- AFI: /'kro.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cronică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cronică | cronici |
| Articulat | cronica | cronicile |
| Genitiv-Dativ | cronicii | cronicilor |
| Vocativ | cronică | cronicilor |
- lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic.
- articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
- scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online