colonat

română

Din latină colonatus, franceză colonat.

Declinarea substantivului colonat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colonat	invariabil
Articulat	colonatul	invariabil
Genitiv-Dativ	colonatului	invariabil
Vocativ	colonatule	invariabil

(în imperiul roman și în evul mediu în europa) formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă.