dijmă

română

Etimologie

Din latină decima, prin slavă dižma.

Pronunție

• AFI: /'diʒ.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului dijmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dijmă	dijme
Articulat	dijma	dijmele
Genitiv-Dativ	dijmei	dijmelor
Vocativ	'	'

1. dare care reprezintă a zecea parte din produsele principale, percepută de proprietarii feudali de la țăranii dependenți; (mai târziu) formă de erentă funciară feudală care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată.

   Dijma era o dare feudală în natură.

Sinonime

• (ist.) zeciuială, (înv.) azeace, azeciuire, madea

Cuvinte derivate

• dijmar
• dijmărit
• dijmui
• dijmuitor

Traduceri

o zeciuială

engleză: teind (English)

Referințe

• DEX online