combineră

română

Etimologie

Din combiner.

Pronunție

• AFI: /kom.bi'ne.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului combineră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combineră	combinere
Articulat	combinera	combinerele
Genitiv-Dativ	combinerei	combinerelor
Vocativ	combinero	combinerelor

1. muncitoare calificată care manevrează o combină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• combinare
• combainer
• recombina

Referințe

• DEX '98 via DEX online