muncitoare
română
Etimologie
Din muncitor.
Pronunție
- AFI: /mun.ʧi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului muncitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muncitoare | muncitoare |
| Articulat | muncitoarea | muncitoarele |
| Genitiv-Dativ | muncitoarei | muncitoarelor |
| Vocativ | muncitoareo | muncitoarelor |
- persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online