combinor

română

Etimologie

Din a combina + sufixul -or.

Pronunție

• AFI: /kom.bi'nor/

Substantiv

Declinarea substantivului combinor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combinor	combinoare
Articulat	combinorul	combinoarele
Genitiv-Dativ	combinorului	combinoarelor
Vocativ	combinorule	combinoarelor

1. organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online