comitagiu
română
Etimologie
Din turcă komitacı.
Pronunție
- AFI: /ko.mi.taˈʤju/
Substantiv
| Declinarea substantivului comitagiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comitagiu | comitagii |
| Articulat | comitagiul | comitagiii |
| Genitiv-Dativ | comitagiului | comitagiilor |
| Vocativ | comitagiule | comitagiilor |
- membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online