bulgar
Etimologie
Din latină Bulgarus. Înrudit cu slavă blŭgarinŭ.
Pronunție
- AFI: /bul'gar/
Substantiv
Declinarea substantivului bulgar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bulgar | bulgari |
Articulat | bulgarul | bulgarii |
Genitiv-Dativ | bulgarului | bulgarilor |
Vocativ | bulgarule | bulgarilor |
- (la m. pl.) populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi.
- persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei.
Cuvinte derivate
Traduceri
persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului bulgar | ||
Singular | Plural | |
Masculin | bulgar | bulgari |
Feminin | bulgară | bulgare |
Neutru | bulgar | bulgare |
Sinonime
Traduceri
care aparține Bulgariei sau populației ei
Referințe
(norsk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bulgar, pl. bulgarer
Sinonime
Cuvinte derivate
(svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului bulgar | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | bulgar | bulgaren | bulgarer | bulgarerna |
Genitiv | bulgars | bulgarens | bulgarers | bulgarernas |