companion

română

Etimologie

Din franceză compagnon.

Pronunție

• AFI: /kom.pa.niˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului companion
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	companion	companioni
Articulat	companionul	companionii
Genitiv-Dativ	companionului	companionilor
Vocativ	companionule	companionilor

1. (franțuzism). camarad, tovarăș.
2. persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc.

Cuvinte derivate

• companioană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online