complăcere

română

Etimologie

Din a (se) complăcea.

Pronunție

• AFI: /kom.plə'ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului complăcere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complăcere	complăceri
Articulat	complăcerea	complăcerile
Genitiv-Dativ	complăcerii	complăcerilor
Vocativ	complăcere	complăcerilor

1. (înv.) amabilitate, complezență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online